Nu se ştie
Ce va fi
Se pune şi uitarea
Un mic avânt de te-ar şti
Ai trece norul
Ai lua apa
Ai şti să cauţi tot
Avântul e înaintea vântului
El trece
Cum totul trece
Nimicul nu stă
Pune şi uitarea
Trece şi culoarea
Trece totul
Depinde unde vrei să ajungi
Când omul s-a făcut fiinţă
Ca să vadă nevăzutul
Astfel ca să-şi facă lutul
Nu se ştie nici pe sine
Noi am fost amintirea
Amintirii
Amintirea e Aminul cel rău
Te minte
Sens are să dai
Norul îşi dă apa-n vale
Fluturele zboru-n rai
Sensul e să-nvii
Bobul moare şi îşi naşte
Aparenţa de a fi
Sensul e-n amor
Înaintea morţii tale
E un A Major
Scrisul e tăcere
Nici copacul nu vorbeşte
Totu-i în şedere
Plânsul e cădere
Munţii toţi când plâng a lavă
Pietrele vor piere
Zâmbetul dispare
Cum dispar frunzele verzi
Spulberate-n ere
Sensul se ascunde
Doar nimicul are sens
În Tot ce pătrunde
Căci ele sunt ceea ce nu sunt
Despărţite de lume şi rupte
din ceea ce ştim
Că este lumea
Căci ele zboară
Nimeni nu mai zboară
Şi cădem şi cădem în rotund
De la ele ştim că norul e nor
Şi că Natura
E capabilă de zbor
Spaţiul nu poate fi decât alb
Ca să poată cuprinde punctul
Adunându-l din larg
Culoarea din spaţiul cel alb
E nevoie de sânge în valuri
Să transforme punctul în cald
Totul e gata
Căci a început
Din somn când ne trezim
Noi zicem c-am visat
De ce n-am crede şi în vis
C-a fost şi-n zi un vis visat
Să ne trezim îngânduraţi
Şi inversaţi din vis în vis
Şi morţi am fost în viaţa ce-am lăsat-o
În faţa porţii
Şi inversat să curgă în cascade
Cu prelungirea apei în pahare
Să traversăm tot drumul în răscruce
Ni s-a părut c-am adormit
De ce n-am zice şi în vis
Că tot ce am trăit ni s-a părut
Şi am dormi cât dorm frunzele sale
Ne-am fi trezit când frunza cade ruptă
Şi fructul morţii l-am fi dăruit
Noi spunem c-am visat
De ce nu credem şi în vis
Că ziua ce-a trecut
A fost alt vis
Te duci cu Cheia Sol
Tot mai departe
Departe e doar alt tărâm
Întemeiat pe fapte
-Întorsul se întoarce
Mai mult decât trebuie-
În torsul lunii
Firul de păianjen tras în ghem
Din tors de lână crudă
Covorul zburător
-Se întoarce totul
Tot e tot la fel-
Pământul tot s-a aplecat
Să-mi salute umbra
Eu nu mai sunt în nimic din ce am fost
Pomul s-a distrus
Pomul din care curgeau apele din fructe
S-a despărţit şi pasărea de floare
Mirosul din petală a pierit
Culoarea de pe trup de sărbătoare
Nu e aceeaşi de la început
Plecarea în sine mi-a adus
Alt drum
Aplecarea
Înaintea plecării
Anterioare
S-a dus...
Din Volumul Versuri în Refren Inclus, 2009
Apele şi între apele
Dantele se întind cu spumă-n cercuri
Dintre spaţiile fără de loc
Apar izvoarele
Nu suntem ape
Căutăm doar spaţii spaţii
Între toate
Apele din ape se întorc
Spre veşnicie cunoaşte-le pe toate
Găseşte apa de-nceput
Cu ea să pleci tot mai departe
Căutăm doar spaţii spaţii
Apă întoarsă peste apă
Cum trece foaia peste foi
Nescrisă-n albul val de spumă
Ploaia scrie versul ei
Nu se poate unul fără altul
S-ar pierde spaţiul în adânc
Nici unul fără una
Adâncul adâncit în mai adânc
Amses
De la negru spre roşu
Veneam
Nu se poate unul fără doi
Nici doiul fără infinit
S-ar naşte doliul printre idoli
Infinitul ar deveni finit
Amses
De la negru spre roşu
Veneam
Nu se poate una fără alta
În lanţuri prinsă e ziua de za
Noaptea ar fi un alt colţ de tenebre
Şi valul negrei mări s-ar dizolva
Apă fără de val
Valu-i ascuns în adânc
Se presupune că-i acolo
Se zice că-i acolo
Apă Lethe
Cine te va bea?
Cineva
Oglinda nu se vede pe ea
Are nevoie de mine să se vadă
Cu un ochi prea mare, prea deschis
Cu desăvârşire trist
Apă Lethe
Cine te va bea?
Cineva
La ce oră?
La ora mea
Perdea
Se pierde apa înspre stele
Văluri din valuri cad
Şi luna ruptă se pierdea
Perdea
Din tot ce a făcut natura
Cu solzul peştelui din seară
În mare ploaia se pierdea
Perdea
Spuma mărilor încet se-adună
În malul cald din asfinţit
Şi scoica-n sunet se pierdea
Perdea înceată de amiază
Fereastra zării s-ar vedea
Prin ea
Naturamaturá
Despre foc şi despre apă
Multe lucruri se vor spune
Ca să ştii ce-nseamnă focul
Lasă apa să răsune
Pocal de Iţe Vii
Despre cum se zbate focul
Umbrele se vor supune
Numai apa o să şteargă
Flăcărilor negre urme
Pocal de Iţe Vii
Despre cum va urca apa
Înălţată înspre foc
Tot misterul stă în arca
Valurilor fără nod
Pocal de Iţe Vii
Despre foc şi despre apă
Multe lucruri se vor spune
Ca să ştii ce-nseamnă apa
Lasă focul să răsune
-Apare
Încă o dată de apă
Reapare-
Curgeau în jos de vie
O vale de abis
Curgeau curgeau la vale
Cascade-n nesfârşit
Atât de lungi atât de fire
Alunecând în alungire
Aţele ce prind de cer
Pânzele de lut subţire
-Apare
Încă o dată de apă
Reapare-
Postări
Comentarii
