sâmbătă, 1 august 2009

Când s-ar vedea luna în oglindă

Luna strâmbă

De pe stâncă

Stă curbată şi aruncă

Feţe valuri peste mare

Ochi pătraţi şi refuzaţi


Cum îşi poartă trupul

Frumuseţea rară

S-ar vedea-n oglindă

Luna cheală


Ne asemănăm cu un copac

O lună ca o pară


Copacul curge spre înalt



Din Volumul Versuri în Refren Inclus, 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu